Sunt Gospodină

Cand si cum se taie planta Mana Maicii Domnului

Mana Maicii Domnului (Lonicera) este o liana lemnoasa care se rasuceste in jurul suporturilor pe care le intalneste.

Atinge dimensiuni impresionante, iar daca nu e tunsa si intretinuta asa cum trebuie sa incalceste devenind o masa inestetica. In plus, supraaglomerarea duce deseori la aparitia daunatorilor si bolilor.

Plantele tinere se taie pentru a deveni o tufa densa, cu tulpini puternice, pornite de la baza plantei. Dupa plantare, taiati toate cresterile slabe sau care au avut de suferit. Toate tulpinile se scurteaza pana la o treime din lungimea lor pentru a incuraja formarea de noi lastari la baza plantei.

Prin taieri de intretinere se urmareste realizarea unui schelet din tulpini puternice, sanatoase. In acelasi timp, prin taieri succesive se incurajeaza inflorirea plantei.

Plantele mature de Mana Maicii Domnului au tendinta de a ocupa si depasi spatiul care le-a fost alocat si de aceea e necesar sa fie taiate permanent.

Dupa ce planta a inflorit, toate tulpinile care cresc dincolo de spatiul alocat se scurteaza. Specialistii recomanda ca planta sa fie taiata cu pana la 60 de cm in interiorul zonei alocate pentru a permite tulpinilor sa se ramifice.

Lastarii laterali se taie la 2-3 muguri de la tulpina principala. Daca e prea congestionata planta, rariti tulpinile. In cazul in care nu ati taiat Mana Maicii Domnului mult timp si a devenit o masa de lastari vechi si noi, va trebui sa faceti taieri de remediere.

Primavara devreme taiati planta pana la aproximativ 60 cm , lasand un schelet de trei sau patru ramuri principale. Pornind de la ele, planta se va ramifica in perioada urmatoare. Urmariti planta in continuae si timp de doua luni inlaturati toate cresterile slabe si lastarii subtiri.

Arbustul care umple aerul de vară cu mirosul dulce, fin parfumat, caprifoiul (Lonicera japonica) face parte din familia Caprifoliaceae, ordinul Dipsacales, originar din China, Japonia şi Coreea, potrivit www.eddmaps.org.

Numele genului, Lonicera, a fost dat de Linnaeus în onoarea medicului şi naturalistului Adam Lonicer, născut la Marburg, în 1528, care a scris, printre alte lucrări, „Naturalis Historiae Opus novum”, ce conţine multe informaţii interesante despre plante.

Numită popular, la noi, Mâna Maicii Domnului, ea se găseşte la margini de păduri, în zonele inundabile şi poate fi o plantă dominantă în pădurile succesive timpurii. Este plantată şi pe lângă case ca gard verde ornamental şi pentru parfumul florilor. Tolerează seceta şi căldura. Preferă soluri umede, argiloase.

Lonicera japonica este o o plantă căţărătoare, viguroasă, care poate creşte cu rapiditate până la 9 m şi chiar peste. Extrem de parfumate, subţiri, tubulare, florile de un pur alb îşi schimbă culoarea după câteva zile până la galben deschis. Florile sunt hermafrodite au aproximativ o lungime de 2,5 cm, cresc în perechi şi apar din mai până în iulie.

Frunze ovale, colorate verde închis, cresc în perechi opuse de-a lungul tijei, au între 4-8 cm în lungime şi pe jumătate în lăţime. Fructele sunt albastre-negre cu diametrul de 0,6 cm şi nu sunt comestibile. Există şi soiuri cu fructe comestibile.

Florile, seminţele şi frunzele sunt folosite pentru proprietăţile curative. Florile se recoltează cu precădere primăvara sau la începutul verii când floarea este încă în stadiul de boboc. Tulpinile sunt recoltate toamna şi iarna şi sunt uscate pentru o utilizare ulterioară.

Caprifoiul conţine mucilagiu, glucozidă, acid salicilic, enzime (invertin). În compoziţia florilor se regăsesc substanţe, precum quercitină (antioxidant puternic), magneziu, calciu, potasiu, uleiuri esenţiale, vitamina C.

Datorită proprietăţilor antibacteriene naturale şi antiinflamatorii, Lonicera japonica a fost folosită ca medicament în medicina chineză din antichitate şi până în prezent pentru a trata febra şi a elimina toxinele din corp.

Este considerată una dintre cele 50 de plante fundamentale din herbologia chineză. În medicina tradiţională chineză, caprifoiul este utilizat în combinaţie cu florile de crizantemă pentru scăderea tensiunii arteriale crescute iar în combinaţie cu fructul Forsythia, este folosit ca remediu eficient împotriva răcelii obişnuite. Florile au fost foarte apreciate în scopuri medicinale de numeroase culturi din întreaga lume, potrivit www.anniesremedy.com.

Frunzele şi florile caprifoiului sunt cunoscute pentru proprietăţi diuretice şi sudorifice. Soiuri, precum Lonicera maackii, în special Diervilla diervilla sunt recunoscute mai ales ca diuretice şi ca o opţiune pentru ameliorarea pruritului, potrivit www.botanical.com.